‏ Job 31

1Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. 2Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri? 3Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? 4N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei? 5Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune: 6să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea! 7De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele, 8atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate! 9Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu, 10atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii! 11Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia. 13De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine, 14ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El? 15Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei? 16Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, 17dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, 18eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă; 19dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare, 20fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; 21dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători; 22atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme! 23Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui. 24Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`; 25dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem; 26dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă, 27şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură: 28şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! 29Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea, 30eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem; 31dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?` 32Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul; 33dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn, 34pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul... 35Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu? 36Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună; 37să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn. 38Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi; 39dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: 40atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.