Job 6 | RomCor | STEP | Iov a luat cuvîntul şi a zis:

‏ Job 6

1 Iov a luat cuvîntul şi a zis: 2 ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, 3 ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! 4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine! 5 Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare? 6 Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou? 7 Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea! 8 O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! 9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească! 10 Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt. 11 La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie? 12 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă? 13 Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine? 14 Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic. 15 Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec. 16 Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele; 17 vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia. 18 Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier. 19 Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd. 20 Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele. 21 Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi! 22 V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine, 23 scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?` 24 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit. 25 O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit? 27 Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru. 28 Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă! 29 Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat! 30 Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?