Act 16 | RonNTR | STEP | Pavel a venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec.

‏ Acts 16

Timotei îi însoțește pe Pavel și Silas

1 Pavel a venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. 2 El avea o bună mărturie printre frații din Listra și Iconia. 3 Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, așa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri. Căci toți știau că tatăl lui era grec. 4 În timp ce treceau prin cetăți, îi îndemnau pe frați să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii și bătrânii din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.

Vedenia lui Pavel cu bărbatul macedonean

6 Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia, au trecut prin regiunea Frigiei și Galatiei. 7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut deci prin Misia și s-au dus la Troa. 9 În timpul nopții, Pavel a avut o vedenie: un bărbat macedonean stătea în picioare și-l ruga: „Treci în Macedonia și ajută-ne!“. 10 După ce Pavel a avut vedenia, am ^{▼▼Prima din cele patru secțiuni în care se folosește persoana I plural, fapt ce îl indică pe Luca drept martor ocular (16:10-17; 20:5-15; 21:1-18; 27:1–28:16).} căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ^{▼▼Provincia romană a Macedoniei, în Grecia.} înțelegând că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

11 Am pornit pe mare din Troa și ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate din acea regiune a Macedoniei și totodată o colonie. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieșit dincolo de poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Ne-am așezat și le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14 O anumită femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira și devotată lui Dumnezeu, asculta și ea. Domnul i-a deschis inima ca să urmărească cu atenție cele spuse de Pavel. 15 După ce ea și familia ei au fost botezați, Lidia ne-a rugat, zicând: „Dacă voi considerați că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!“. Și ne-a înduplecat.

Pavel și Silas în închisoare

16 Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinație ^{▼▼Cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse și a viitorului. Gr.: un duh al lui Pithon, Pithon fiind un șarpe mitic, venerat la Delfi, unde se afla celebrul oracol.} și care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei. 17 Ea mergea după Pavel și după noi și striga: „Acești oameni sunt slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii!“. 18 Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors și i-a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!“. Și a ieșit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că speranța lor de câștig s-a dus, i-au apucat pe Pavel și pe Silas și i-au târât în piața publică, înaintea conducătorilor. 20 I-au adus înaintea magistraților ^{▼▼Gr.: strategos. Lat.: praetor. Probabil termenul nu face referire la funcția propriu-zisă, care era o magistratură importantă, ci este folosit din politețe – așa cum se întâmpla, de altfel, în unele colonii romane, cum este Filipi.} și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21 și vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“. 22 Mulțimea s-a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le-au sfâșiat hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să-i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, gardianul i-a aruncat în carcera închisorii și le-a legat picioarele în butuci.

25 Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și-I cântau imnuri lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s-au deschis dintr-odată și fiecăruia i s-au dezlegat lanțurile. 27 Gardianul închisorii s-a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit.

28 Pavel însă a strigat cu glas tare:

‒ Să nu-ți faci niciun rău, căci suntem toți aici!

29 Atunci gardianul a cerut făclii, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.

30 Apoi, conducându-i afară, a zis:

‒ Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

31 Ei i-au răspuns:

‒ Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și familia ta! ^{▼▼Versetul nu promovează și nici nu promite mântuirea celor necredincioși dintr-o familie cu un singur membru credincios. Credința celui credincios nu se aplică celorlalți membri ai familiei lui. Vezi v. 32, unde Cuvântul a fost predicat întregii familii, fiecăruia oferindu-i-se posibilitatea să creadă și să fie mântuit.}

32 Și i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. 33 Chiar la ora aceea din noapte, gardianul închisorii i-a luat și le-a spălat rănile. Apoi au fost botezați imediat, el și toți ai lui. 34 După aceea i-a dus în casa lui și le-a pus masa. Și s-a bucurat foarte mult, împreună cu toți cei din casa lui, pentru că a crezut în Dumnezeu.

35 Când s-a făcut ziuă, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună gardianului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“.

36 Gardianul închisorii i-a transmis lui Pavel următoarele cuvinte:

‒ Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum, deci, ieșiți și duceți-vă în pace!

37 Însă Pavel le-a zis ofițerilor:

‒ Ne-au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani, ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne alunge pe ascuns? În niciun caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară!

38 Ofițerii au transmis aceste cuvinte magistraților. Aceștia s-au temut când au auzit că ei erau cetățeni romani 39 și au venit să-i liniștească. I-au condus afară și i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieșit din închisoare și s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut și i-au încurajat pe frați, au plecat.