Luk 22 | RonNTR | STEP | Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“.

‏ Luke 22

Conspirație împotriva lui Isus

(Mt. 26:1-5, 14-16; Mc. 14:1-2, 10-11; Ioan 11:45-53)

1 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“. 2 Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să-L omoare pe Isus, dar se temeau de popor. 3 Atunci Satan a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. 4 Acesta s-a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să-L dea pe mâna lor. 5 Ei s-au bucurat și s-au înțeles cu el să-i dea argint. 6 El a acceptat și căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.

Masa pascală

(Mt. 26:17-30; Mc. 14:12-26; Ioan 13:21-30; 1 Cor. 11:23-25)

7 Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște.

8 Isus i-a trimis înainte pe Petru și Ioan, zicând:

‒ Duceți-vă și pregătiți-ne jertfa de Paște, ca s-o mâncăm!

9 Ei L-au întrebat:

‒ Unde vrei s-o pregătim?

10 El le-a răspuns:

‒ Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Urmați-l până la casa în care va intra 11 și spuneți-i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“. 12 El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile.

13 Ei s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

Cina Domnului

(Mt. 26:20-29; Mc. 14:17-25; Ioan 13:21-30; 1 Cor. 11:23-25)

14 Când a sosit ceasul, Isus S-a așezat să mănânce împreună cu apostolii.

15 El le-a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea. 16 Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu“.

17 Și, luând un pahar, a mulțumit și a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi! 18 Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu“.

19 Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea“.

20 În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi. 21 Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă. 22 Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“.

23 Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

(Mt. 20:25-28; 19:28; Mc. 10:42-45)

24 Între ei a avut loc și o ceartă cu privire la cine să fie considerat cel mai mare dintre ei.

25 Atunci Isus le-a zis:

‒ Regii națiunilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“. 26 Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, iar cel care conduce să fie precum cel care slujește. 27 Căci cine este mai mare, cel care șade la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care șade la masă? Eu însă sunt între voi precum Cel Care slujește! 28 Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele. 29 De aceea și Eu vă ofer o împărăție, așa cum și Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, 30 ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Isus prevestește lepădarea lui Petru

(Mt. 26:31-35; Mc. 14:27-31; Ioan 13:36-38)

31 Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul, 32 dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi!

33 Petru I-a răspuns:

‒ Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte!

34 Isus i-a zis:

‒ Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.

Îndemnuri pentru vremea încercării

35 Apoi le-a zis:

‒ Când v-am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva?

Ei au zis:

‒ De nimic.

36 El le-a zis:

‒ Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani să-l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una! 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ce este scris, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege“ ^{▼▼Vezi Is. 53:12.}. Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire.

38 Ei au zis:

‒ Doamne, iată aici două săbii!

El le-a zis:

‒ De-ajuns!

Isus Se roagă pe Muntele Măslinilor

(Mt. 26:36-46; Mc. 14:32-42)

39 Și ieșind afară, S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat și ei.

40 Când a ajuns în locul acela, le-a zis:

‒ Rugați-vă să nu cădeți în ispită!

41 Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga, 42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul ^{▼▼Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de exemplu, Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33; vezi, de asemenea, Mt. 20:22 și nota).} acesta! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“. 43 Atunci I s-a arătat un înger din Cer, ca să-L întărească. 44 Fiind în agonie, ^{▼▼Termenul grecesc este chiar agonia (luptă fizică și sufletească; chin care implică atât trupul, cât și sufletul).} El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45 Când S-a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare.

46 El le-a zis:

‒ De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!

Arestarea lui Isus

(Mt. 26:47-56; Mc. 14:43-50; Ioan 18:3-11)

47 În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, 48 dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“.

49 Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:

‒ Doamne, să lovim cu sabia?

50 Și unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.

51 Însă Isus, răspunzând, a zis:

‒ Lăsați-i! Până aici!

Și atingându-Se de urechea acelui om, l-a vindecat. 52 Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat? 53 În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n-ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului“.

Lepădarea lui Petru

(Mt. 26:67-75; Mc. 14:66-72; Ioan 18:15-18, 25-27)

54 După ce L-au arestat, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. 55 După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s-a așezat în mijlocul lor.

56 O slujnică, văzându-l șezând lângă foc, s-a uitat atent la el și a zis:

‒ Și acesta era cu El!

57 Dar el a negat, zicând:

‒ Nu-L cunosc, femeie!

58 După puțin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:

‒ Și tu ești unul dintre ei!

Dar Petru a zis:

‒ Nu sunt, omule!

59 Cam o oră mai târziu, un altul a insistat, zicând:

‒ Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean.

60 Dar Petru a zis:

‒ Omule, nu știu despre ce vorbești!

Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61 Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Domnul: „Astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. 62 Și, ieșind afară, a plâns mult.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

(Mt. 26:67-68; Mc. 14:65)

63 Oamenii, cei care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau. 64 Și legându-L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te-a lovit?“. 65 Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

(Mt. 26:59-66; Mc. 14:55-64; Ioan 18:19-24)

66 Când s-a făcut ziuă, Sfatul bătrânilor poporului, conducătorii preoților și cărturarii s-au întrunit și L-au adus pe Isus în sinedriul lor.

67 Ei au zis:

‒ Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne!

Isus le-a răspuns:

‒ Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede, 68 iar dacă vă voi întreba, nicidecum nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. 69 Dar, de acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.

70 Toți au întrebat:

‒ Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu?

El le-a răspuns:

‒ Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt.

71 Atunci ei au zis:

‒ Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura Lui!