Mat 8 | RonNTR | STEP | Când a coborât Isus de pe munte, L-au urmat mari mulțimi de oameni .

‏ Matthew 8

Vindecarea unui bolnav de lepră

(Mc. 1:40-44; Lc. 5:12-14)

1 Când a coborât Isus de pe munte, L-au urmat mari mulțimi de oameni.

2 Și iată că un lepros s-a apropiat și I s-a închinat, zicând:

‒ Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!

3 Isus a întins mâna, l-a atins și a zis:

‒ Da, vreau. Fii curățit!

Și imediat lepra lui a fost curățită.

4 Isus i-a zis:

‒ Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu darul pe care l-a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.

Credința centurionului

(Lc. 7:1-10; 13:28-29)

5 Când a intrat Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion care L-a rugat 6 și I-a zis:

‒ Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!

7 Isus i-a zis:

‒ Voi veni și-l voi vindeca.

8 Dar centurionul, răspunzând, a zis:

‒ Doamne, nu sunt demn să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9 Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce. Când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. Iar când îi spun sclavului meu: „Fă asta!“, el face.

10 Isus a rămas uimit când l-a auzit și le-a zis celor care-L urmau:

‒ Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n-am găsit atâta credință! 11 Și vă spun că vor veni mulți din Est și din Vest și se vor așeza la masă ^{▼▼Israeliții și celelalte popoare din Orientul Apropiat obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă. Corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele.} cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor. 12 Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

13 Apoi Isus i-a zis centurionului:

‒ Du-te! Facă-ți-se după cum ai crezut!

Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

(Mc. 1:29-34; Lc. 4:38-41)

14 Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15 El i-a atins mâna și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat și a început să-I slujească.

16 Când s-a lăsat seara, i-au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i-a vindecat pe toți cei care aveau boli, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

El a luat neputințele noastre
și a purtat bolile noastre ^{▼▼Matei citează din Is. 53:4, în versiunea LXX.}.

Prețul urmării lui Isus

(Lc. 9:57-60)

18 Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.

19 Atunci un cărturar s-a apropiat și I-a zis:

‒ Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

20 Însă Isus i-a spus:

‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului ^{▼▼Titlu mesianic pe care Isus l-a atribuit propriei Persoane (vezi Dan. 7:13-14). El apare de peste 80 de ori în Evanghelii.} n-are unde-Și odihni capul.

21 Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu. ^{▼▼În primul secol, trupul decedat al unei persoane era pus într-un mormânt săpat în stâncă și lăsat acolo timp de un an. După acea perioadă, osemintele erau luate pentru a fi puse într-un osuar și îngropate. Acest obicei avea la bază crezul potrivit căruia persoana decedată primea ispășire de păcate după ce carnea trupului său mort putrezea. Este foarte probabil ca Isus să fi avut în vedere acest obicei în răspunsul Său, criticându-l implicit pentru absurditatea lui. Vezi și Lc. 9:59.}

22 Dar Isus i-a zis:

‒ Urmează-Mă și lasă morții să-și înmormânteze morții! ^{▼▼Fraza poate avea următoarele sensuri: (1) poate fi un idiom, cu sensul de: „Sunt lucruri mai importante de făcut“; (2) limbajul poate fi unul figurat: „Lasă morții (spiritual vorbind) să-și înmormânteze morții (fizic vorbind)“; (3) limbajul poate fi unul literal; Isus pur și simplu subliniază urgența și importanța proclamării Împărăției lui Dumnezeu.}

Isus liniștește furtuna

(Mc. 4:36-41; Lc. 8:22-25)

23 Apoi S-a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24 Și iată că pe mare s-a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri; ^{▼▼Situată într-o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, și înconjurată de munți, Marea Galileei este expusă la furtuni puternice, din cauza întâlnirii dintre curenții mai reci dinspre Marea Mediterană și cei mai calzi dinspre SE Mării Galileei.} Isus însă dormea.

25 Ucenicii s-au apropiat și L-au trezit, zicând:

‒ Doamne, scapă-ne, că pierim!

26 Însă El le-a zis:

‒ De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?

Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.

27 Oamenii au rămas uimiți și au zis:

‒ Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

(Mc. 5:1-17; Lc. 8:26-37)

28 Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în teritoriul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.

29 Și iată că au început să strige, zicând:

‒ Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

30 Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.

31 Demonii Îl rugau, zicând:

‒ Dacă ne alungi, trimite-ne în turma aceea de porci!

32 El le-a zis:

‒ Duceți-vă!

Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în mare, și a murit în ape. 33 Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i-au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din teritoriul lor.